Obligaţia legală de întreţinere între soţi

Acest articol este un capitol al unei lucrări de licență.

Existenţa calităţii de soţ - Evident, pentru a avea calitatea de soţ, persoana trebuie să fie căsătorită. Calitatea de soţ există în intervalul de timp cuprins între momentul încheierii actului juridic al căsătoriei şi momentul desfiinţării acestuia prin una din căile prevăzute de lege.

În legătură cu primul moment, în prezent, potrivit art. 289 din noul Cod civil, căsătoria este încheiată în momentul în care, după ce ia consimţământul viitorilor soţi, ofiţerul de stare civilă îi declară căsătoriţi.

Obligaţia legală de întreţinere a soţilor reprezintă îndatorirea reciprocă a acestora de a-şi asigura, unul altuia, cele necesare traiului. Obligaţia de întreţinere între soţi poate fi circumscrisă şi obligaţiei acestora de a-şi acorda sprijin material reciproc, înscrisă în art. 325 alin. (1) din noul Cod civil.

Principala particularitate a acestei obligaţii este caracterul ei prioritar. Într-adevăr, după cum s-a mai evocat, potrivit art. 519 lit. a) din noul Cod civil, soţii şi foştii soţi îşi datorează întreţinere înaintea celorlalţi obligaţi. Această prioritate se poate deduce şi din dispoziţiile art. 516 alin. (1) care, stabilind persoanele între care există obligaţia legală de întreţinere, enumeră, mai întâi, „soţul şi soţia”.

În reglementarea anterioară, prioritatea obligaţiei de întreţinere dintre soţi se deducea din dispoziţiile art. 89 lit. a) şi cele ale art. 86 alin. (1) din Codul familiei.

Fundamentul obligaţiei de întreţinere între soţi constă în principiul solidarităţii materiale a acestora, înscris în 325 alin. (1) din noul Cod civil. Facem precizarea că, în reglementarea anterioară, art. 2 din Codul familiei reglementa solidaritatea familială. Astfel, în temeiul acestui text, membrii familiei erau datori să-şi acorde unul altuia sprijin moral şi material. Evident, soţii sunt membrii de drept comun ai familiei. Într-adevăr, potrivit reglementărilor legale în vigoare, scopul căsătoriei este întemeierea unei familii, iar căsătoria se încheie între viitorii soţi.

Se poate observa că, sub acest aspect, reglementarea anterioară era superioară celei actuale. Astfel, sub imperiu] Codului familiei, principiul solidarităţii era incident în cazul tuturor membrilor familiei, iar în actuala numai în cazul soţilor.

De regulă, obligaţia de întreţinere dintre soţi se realizează prin ducerea vieţii în comun şi prin contribuţia acestora la cheltuielile căsătoriei, atât cu bunurile proprii ale fiecăruia, cât şi cu bunurile lor comune, conform art. 325 din noul Cod civil. Astfel, acest text, sub denumirea marginală „contribuţia soţilor”, dispune că soţii sunt obligaţi să îşi acorde sprijin material reciproc [alin. (1)]. Ei sunt obligaţi să contribuie, în raport cu mijloacele fiecăruia, la cheltuielile căsătoriei, dacă prin convenţia matrimonială nu s-a prevăzut altfel [alin. (2)]. Orice convenţie care prevede că suportarea cheltuielilor căsătoriei revine doar unuia dintre soţi este considerată nescrisă [alin. (3)].

Pentru orice altă lucrare de diplomă – din orice domeniu, vă rog sa ne contactați!


Posted in Uncategorized | 0 Comments